Vecernie
Prietene, mi-e dor, ca mai demult,
De o vecernie-n răcoarea blând-a serii
Din sfânta mânăstire dulce-a verii,
Când îngerii-mi cântau ca să-i ascult…
Şi mă topeam în lacrima tăcerii
Ce picura din stelele din naos
Ca o eternă-ntoarcere-n repaos,
Auzului sfinţind spaima plăcerii…
Precum lumina ce-a ţâşnit din haos
În ziua-ntâi, născută prin Cuvânt,
M-a îmbăiat Sângele Tău cel Sfânt
În armonia Harului, adaos…
Mă dăruiau cerescului Tău cânt,
În zbor tăcut, sfielnici, serafimii…
Cu ochi atotputernici, heruvimii
Incinerau firescul meu pământ…
Ameţitor vuit-a adâncimii
De-nţelepciune, taină şi putere,
Întreaga Universului cădere
Ascunsă-n Sfânta Tain-a Păresimii…
Te-ai coborât, făcându-Te ,,cădere“,
Vibraţie de dor de Infinit,
Nemărginindu-mă, Fior Nemărginit,
Cu Dragoste, cu Jertfă şi Vedere…
De-atunci Îţi cânt, Iisuse Preaiubit…
De câte ori mă doare fericirea,
De câte ori mă-ntunec-amăgirea,
Simt Crucea Ta un dar deosebit…
N-am mai gustat de-atunci nenorocirea:
De frica lumii, să Te las stingher;
Te luminez cu partea mea de Cer
Pentru-a se împlini proorocirea:
,,Turna-voi peste toţi din Duhul Meu,
Acum şi-aici sunt zilele din urmă,
Voi fi Păstor şi ei Îmi vor fi turmă
Şi Mă vor preamări ca Dumnezeu…
Şi nimeni nu va spune celuilalt:
,,- Învaţă-mă, căci nu ştiu ce înseamnă!“,
Pe fiecare, Duhul îl îndeamnă
Să se închine Celui Preaînalt!“
…………………………………
Mi-am revărsat al inimii tumult
Ca un copil, în miezul dulce-al verii:
De o vecernie-n răcoarea blând-a serii,
Prietene, mi-e dor, ca mai demult...
marţi, 3 iulie 2007
Prietenului
şi fratelui meu întru Hristos,
Bogdan.
Nu pot să spun altfel decât atunci, vara, când am citit pentru prima dată acest poem:
RăspundețiȘtergere,,Of! Aşa sunt eu!!! Vă rog nu mă judecaţi! Nu mă pot abţine când ceva e prea frumos!
Neogen, am citit cu respiraţia tăiată...aş putea spune că nu sunt versurile tale, ci sunt versuri scrise de o mână de înger...ce să mai spun?!,,Citesc şi plâng, plâng şi citesc" e plânsul acela de ,,prea-frumos" , e emoţia aceea pe care ţi-o dă prezenţa Lui Dumnezeu.
Te roooog, mai postează şi alte poezii!
Îţi mulţumesc că ai adus în sufletul meu ,,vecernia".
Fiecare strofă e şoaptă tainică de înger; nu ştiam ce să aleg.
Te-ai coborât, făcându-Te ,,cădere“,
Vibraţie de dor de Infinit,
Nemărginindu-mă, Fior Nemărginit,
Cu Dragoste, cu Jertfă şi Vedere…
...şi mai zic prin versurile mele
Lăsaţi-mi, vă rog,
minunea versului şoptit!
E-un psalm în care cânt
minunea de a fi iubit..."
Eugen, să nu mă cerţi! :)
Ştiu, toată slava o merită Dumnezeu!