E primăvară iarăşi

E primăvară iarăşi… Vibrează Veşnicia
În frăgezimea verde a fiecărui fir…
Bat clopote-n izvoare, sfinţind statornicia
Din pietrele Golgotei, amirosind a Mir…

E primăvară-n apă şi-n aer primăvară,
În lut e primăvară, e primăvară-n foc,
Se scutură Lumina de-a Timpului povară
Şi-aripile-i de raze întinde ca-ntr-un joc…

E primăvară, Doamne, în seve se-nfiripă
Un zvon suind din tină în mugurii plăpânzi
A rugă-ngemănată cu-a soarelui risipă
Înţelepţind tăcerea în mieii albi şi blânzi…

E primăvară-n cetini de viscol nerăpuse
Şi-n ghioceii candizi, gingaşi, nemuritori,
Din cimitirul reavăn, sub zodii reci, apuse,
Ce visele deşarte le sunt pământ de flori…

E primăvară dulce şi-mi picură într-una
Din streaşină de Templu în sufletul meu gri
Înlacrimate doruri, dar mă alină luna
În cântece de leagăn… Şi stelele-mi sunt vii!

E primăvară-n cerul ca inima de Tată
Senină-n aşteptarea Iubirii dintre zări
Ce-a coborât din Slavă, îmbrăţişând odată
Netrebnicia firii şi ale ei ocări…

E primăvară iarăşi în idoli şi-n icoane,
Lin, Crucea se trezeşte în freamăt de copaci,
Doar fierul doarme-n stâncă visându-se piroane…
E primăvară-n toate… Tu, Doamne, de ce taci?!

duminică, 21 martie 2010

Publicată în volumul "Vecernie", 

Editura Platytera 2011

Denia Tăcerii

O pasăre de pradă îşi întindea, tăcut,

Aripile de rouă sub pleoapa-mi trecătoare…

O, Rază de Albastru, ce rană mi-ai făcut

Când mi-ai străpuns privirea pe Crucea Ta de soare!

Ieşiseră din tină şi viermi şi ghiocei

La Glasul care cheamă la Cina cea de Taină,

Pe lunca rugăciunii zburdau în suflet miei,

Se îmbrăca pământul în Rai, ca într-o haină…

Slavosloveau prin aer, în vers îmbrăţişat,

Cu bucuria vie-a-ntoarcerii acasă,

Plângând, risipitorii de Zbor înstrăinat,

În sfânta amintire din cuibul lor rămasă…

Şi mă topeam de-atâta Lumină, fără glas,

În Denia Tăcerii, ce pogora, cuminte

Din inimă de clopot în tot ce mi-a rămas

În strana mea din stânga: odăjdii de cuvinte…

Lin, florile pe ramuri, în Alb se închinau

La Tronul Veşniciei, îngenunchind miresme;

Cerşit-am de la oameni ce n-au avut şi n-au:

În inimă altare şi-n duh catapetesme…

Ce bine-i, însă, Doamne, că mai adie, blând,

Un vânticel de seară, senin ca o părere,

Şi n-am băgat de seamă, doar m-am trezit umblând

Pe apele durerii, încet, spre Înviere…

  

miercuri, 7 aprilie 2010

Aparută în volumul "Vecernie",

Editura Platytera 2011.

Dor de Avva (I)

Mi-e dor de tine, Avva, din ce în ce mai dor,

Ca stelelor din lacrimi de stelele ce mor,

Precum  tămâia simte un dor adânc de jar

Şi navei în furtună îi este dor de far…

Mi-e dor de mângâierea Cuvântului aprins

Al duhului în rugă, când e de Duh cuprins,

De Primăvara Vieţii înveşnicind de sus

Cu Înflorirea Albă în mine-a lui Iisus!

Cucernice Părinte, îmi este dor de Rai,

De Gestul tău Iconic, de Viul tău de Grai,

De-ngemănarea sfântă de Apă şi de Duh,

De zumzetul de taină al mierii în văzduh…

Fiinţa mea te cheamă în roua de pe fragi,

În bezna-ngrijorării, în râsul celor dragi,

În Sfânt Potir de aur al inimii de lut,

În orice încheiere, în orice început…

Revino-n suflet Avva, în ucenicul tău,

Şi-ntoarce-mă-n Lumină din calea Celui Rău,

Pecetluieşte-mi ochii cu Dragostea de Fiu

Şi mâinile şi gura cu Focul Celui Viu…

O, Doamne-al Învierii din moarte şi păcat,

Ţi-ai sfâşiat Iubirea şi-n ea m-ai îmbrăcat,

Sfărâmă Tu tăcerea din Piatra de Hotar

Şi adu-mi-l, Iisuse, pe Avva iar în dar!

 

duminică, 10 mai 2009

Poezie publicată în volumul "Vecernie",

Editura Platytera 2011. 

Efemer

Ca pânza de păianjen ce tremură-n lumină

La orice adiere a vântului, uşor,

Aşa ne este viaţa… Ce-a fost o să mai vină,

De ce va fi e vrednic numai cuvântul „dor“…

O clipă se desface din lanţul de milenii

Şi-o alta îi ia locul, supusă ca un sclav,

Va evada şi-aceasta în hule sau ectenii

Şi le vor prinde-n moaşte doar oasele, firav…

Ce vuiet se aude?... Ce zvon de ape multe?

Zăgazul Veşniciei se frânge-n efemer,

N-au fiarele din Fluviu urechi să mai asculte

Suspinele ce-îneacă o inimă în Cer…

Dar Timpul n-are moarte, nici Moartea timp nu are…

Cândva, în piramide, se întâlneau cuminţi

Până întâi născutul din Faraonul-Soare

Prin sabie de înger apus-a-n zări fierbinţi…

La margini de iluzii stau Binelui de strajă

Nădejdea şi credinţa şi dragostea dintâi,

Dar cine îndrăzneşte să rupă-a lumii vrajă

Când doarme-n şerpi veninul visându-se-n călcâi?!

Şi Babel se înalţă în slăvile deşarte,

Dar limbile-i încurcă Preabunul Dumnezeu

Ca nu cumva ştiinţe sau cele şapte arte

Secunda s-o cioplească în idolul „mereu“…

Un joc de curcubee răsfrânte în cristale

Prin muzica de sfere va trece ca un fum,

Căzute în ţărână, s-au ofilit petale,

Din Frunte, însă, spinii lăsat-au Semne-n drum…

 miercuri, 12 august 2009

Publicată în volumul "Vecernie",

Editura Platytera 2011.

Noapte la mare

Se-aude cum respiră, în valuri ce se sparg,
La malul mării, noaptea, cu spaimele-i din larg,
De parcă din adâncuri, un monstru fără chip
A eşuat, strivindu-mi castele de nisip…

Miroase-a alge plaja şi-a scoici ce se deschid,
Între pământ şi ceruri e-al aerului zid,
Se arcuiesc sub lună, în depărtări, delfini,
Sub dealuri mişcătoare, comori aprind lumini…

Şi briza răcoroasă aduce pacea, blând,
Spiralelor din templul cochiliei de gând,
Meduzele şi crabii îmi umplu iar şi iar
Cu dangăte de vise al inimii altar…

Şi-ngenunchez pe digul cât lacrima de-ngust,
Fiinţa mării, Doamne, mă gustă şi o gust,
Alb, pescăruşu-mi strigă, în zboru-i nevăzut,
Să mă feresc în rugă de îngerul căzut…

vineri, 17 iulie 2009

 Poezie publicată in volumul "Vecernie",
Editura Platytera 2011.

Mă vor uita...

Mă vor uita, după trei zile, crinii

Pe care eu i-am ne-uitat în veac

Şi i-am sfinţit în Inima Luminii

Ca inima-ntristată s-aibă leac…

Mă va uita şi lacrima din valuri

Ce mi-a gustat străine depărtări,

Castele de nisip surpa-vor maluri

Ştiindu-mă că-s dincolo de zări…

Mă vor uita şi ploile de vară

Amirosind a fân abia cosit,

Prietenii de joacă de la ţară

Ce visele de prunc mi-au irosit…

Mă vor uita vecerniile-n schituri

De carne sau de piatră sau de lemn,

Eresuri vechi, contemporane mituri

Pe care-am înfierat al Tainei Semn…

Mă vor uita şi fluturii odată,

Ba chiar şi curcubeul vreunei minţi

Şi stelele şi luna mea prădată

De razele-i, pe treizeci de arginţi…

Mă vor uita tăceri înlăcrimate

În vreun apus înfiorat de vers,

Eternul circ al feţelor grimate

Îşi va urma netulburatu-i mers…

Mă vor uita cioplitele-mi „icoane“

Şi „îngerii“ ce-aripile mi-au rupt

Şi-acei ce-adânc în trup şi-n duh piroane

Mi-au dăruit, din moarte să mă-nfrupt…

Mă vor uita şi nenăscuţii, Doamne,

Şi cei ce înspre Tine le-am fost punţi

Şi veri şi primăveri şi ierni şi toamne,

Păduri şi fiare, munţii cei cărunţi…

Mă vor uita, chiar de-am ţâşnit izvoare

De Apă Vie, vase de pământ,

Că totu-n lumea asta trecătoare

Deşertăciune-i şi vânat de vânt…

Într-un târziu, când arsă-i lumânarea

Şi-a dragostei de mamă pentru fiu,

Mă va uita până şi ea, Uitarea…

Şi-abia atunci mă voi întoarce, Viu!

                                                                                        duminică, 15 august 2010

   Adormirea Maicii Domnului

Această poezie face parte

din volumul meu de debut 

intitulat "Vecernie"

şi apărut la Editura Platytera, 2011.

debut volum de poezii

Cu ajutorul lui Dumnezeu, a vazut lumina tiparului volumul meu de debut intitulat "Vecernie".
Sunt doar o parte din poeziile mele, celelalte asteapta cuminti sa le vina randul la publicare.
Multumesc tuturor celor care au facut posibila aceasta aparitie editoriala.
Mai jos aveti un link:
http://florincaragiu.blogspot.com/2011/03/in-spini-ca-trandafirii.html
Slava lui Dumnezeu pentru tot si toate!