E primăvară iarăşi

E primăvară iarăşi… Vibrează Veşnicia
În frăgezimea verde a fiecărui fir…
Bat clopote-n izvoare, sfinţind statornicia
Din pietrele Golgotei, amirosind a Mir…

E primăvară-n apă şi-n aer primăvară,
În lut e primăvară, e primăvară-n foc,
Se scutură Lumina de-a Timpului povară
Şi-aripile-i de raze întinde ca-ntr-un joc…

E primăvară, Doamne, în seve se-nfiripă
Un zvon suind din tină în mugurii plăpânzi
A rugă-ngemănată cu-a soarelui risipă
Înţelepţind tăcerea în mieii albi şi blânzi…

E primăvară-n cetini de viscol nerăpuse
Şi-n ghioceii candizi, gingaşi, nemuritori,
Din cimitirul reavăn, sub zodii reci, apuse,
Ce visele deşarte le sunt pământ de flori…

E primăvară dulce şi-mi picură într-una
Din streaşină de Templu în sufletul meu gri
Înlacrimate doruri, dar mă alină luna
În cântece de leagăn… Şi stelele-mi sunt vii!

E primăvară-n cerul ca inima de Tată
Senină-n aşteptarea Iubirii dintre zări
Ce-a coborât din Slavă, îmbrăţişând odată
Netrebnicia firii şi ale ei ocări…

E primăvară iarăşi în idoli şi-n icoane,
Lin, Crucea se trezeşte în freamăt de copaci,
Doar fierul doarme-n stâncă visându-se piroane…
E primăvară-n toate… Tu, Doamne, de ce taci?!

duminică, 21 martie 2010

Publicată în volumul "Vecernie", 

Editura Platytera 2011