Efemer

Ca pânza de păianjen ce tremură-n lumină

La orice adiere a vântului, uşor,

Aşa ne este viaţa… Ce-a fost o să mai vină,

De ce va fi e vrednic numai cuvântul „dor“…

O clipă se desface din lanţul de milenii

Şi-o alta îi ia locul, supusă ca un sclav,

Va evada şi-aceasta în hule sau ectenii

Şi le vor prinde-n moaşte doar oasele, firav…

Ce vuiet se aude?... Ce zvon de ape multe?

Zăgazul Veşniciei se frânge-n efemer,

N-au fiarele din Fluviu urechi să mai asculte

Suspinele ce-îneacă o inimă în Cer…

Dar Timpul n-are moarte, nici Moartea timp nu are…

Cândva, în piramide, se întâlneau cuminţi

Până întâi născutul din Faraonul-Soare

Prin sabie de înger apus-a-n zări fierbinţi…

La margini de iluzii stau Binelui de strajă

Nădejdea şi credinţa şi dragostea dintâi,

Dar cine îndrăzneşte să rupă-a lumii vrajă

Când doarme-n şerpi veninul visându-se-n călcâi?!

Şi Babel se înalţă în slăvile deşarte,

Dar limbile-i încurcă Preabunul Dumnezeu

Ca nu cumva ştiinţe sau cele şapte arte

Secunda s-o cioplească în idolul „mereu“…

Un joc de curcubee răsfrânte în cristale

Prin muzica de sfere va trece ca un fum,

Căzute în ţărână, s-au ofilit petale,

Din Frunte, însă, spinii lăsat-au Semne-n drum…

 miercuri, 12 august 2009

Publicată în volumul "Vecernie",

Editura Platytera 2011.